Exclusiv „Aproape ca și cum l-ar fi numit pe Putin însuși”. Nemulțumiri după numirile lui Trump. Analist: „testul suprem este loialitatea față de el”

La mai bine de o săptămână de la alegerea lui Trump, propunerile sale de consilieri și de miniștri provoacă dezbateri intense. Experta în securitate Iulia Joja analizează strategia președintelui republican și face o comparație cu specialiștii de care Trump s-a înconjurat în primul mandat.

Donald Trump și-a ales consilierii pe criterii de loialitate. FOTO: Getty Images

Nominalizarea lui Tulsi Gabbard pentru funcţia director naţional al serviciilor de informaţii, pe care a făcut-o Donald Trump, a provocat îngrijorări în rândul comunității de intelligence, potrivit Reuters.

Nu este singura alegere controversată, însă este cea care a provocat cele mai dure comentarii.

Tulsi Gabbard, o fostă membră democrată a Congresului şi ofiţer în rezervă al armatei americane, nu are o experienţă în domeniul serviciilor de informaţii şi este văzută ca fiind indulgentă faţă de Rusia şi Siria, afirmă mai mulţi oficiali americani, dar şi europeni.

Tulsi Gabbard, care a părăsit Partidul Democrat în 2022, a stârnit controverse din cauza criticilor sale la adresa sprijinului acordat de preşedintele Joe Biden Ucrainei, ceea ce i-a determinat pe unii critici să o acuze că reproduce propaganda Kremlinului.

Printre riscuri, spun actuali şi foşti oficiali ai serviciilor de informaţii şi experţi independenţi, este acela că principalii consilieri i-ar putea oferi viitorului preşedinte republican o viziune distorsionată asupra ameninţărilor globale, bazată pe ceea ce cred ei că îl va mulţumi, iar aliaţii străini ar putea deveni reticenţi în a mai împărtăşi cu SUA informaţii vitale.

Expert în Securitate Europeană și Studii Europene la Universitatea George Washington şi Universitatea Georgetown (SUA), Iulia Joja analizează pentru „Adevărul” care este strategia lui Trump cu privire la propunerile de consilieri și secretari de stat, care sunt asemănările și deosebirile față de primul rău mandat și la ce ne putem aștepta de la strategia sa de securitate națională. Dacă Tulsi Gabbard este o veste rea pentru Ucraina, există și o veste bună, a precizat experta. 

Adevărul: A trecut mai bine de o săptămână de la alegerea lui Donald Trump. Care sunt principalele evenimente care s-au întâmplat în această perioadă care conturează într-un fel sau altul viitorul politicii externe a SUA?

Iulia Joja: Avem niște propuneri de numiri care vor trebui să treacă de Senatul American. Și aici, de fapt, este momentan discuția, dacă ne uităm la media din ambele tabere.

Tocmai de câteva minute, mă uitam la un videoclip al unui moderator de la Fox News, deci televiziunea care susține republicanii și îl susține pe Trump, care spunea că numirea lui Tulsi Gabbard ca director al comunității de informații a SUA este aproape ca și cum l-ar fi numit pe Putin însuși în această funcție în fruntea serviciilor secrete americane.

Acesta era un comentariu din partea Fox News cu privire la numiri. Pare să fie o parte a strategiei lui Trump, să creeze foarte, foarte multe discuții și valuri politice.

Toată lumea vorbește, de o săptămână, la Washington și la nivel internațional, de Trump și de numirile lui Trump de consilierii și decidenți pe dosarele cele mai importante, trecând prin Robert Kennedy, prin Elon Musk, Vivek Ramaswami, Tulsi Gabbard, Mark Getz și multe, multe alte persoane care sunt cel puțin controversate.

Gabbard: este firesc că Rusia a atacat Ucraina

Declarația de la Fox News cu privire la Tulsi Gabbard pare o exagerare. Ce știm despre ea?

De exemplu, știm că a făcut o declarație în primele săptămâni sau luni de război pe scara largă, în care arăta că este firesc că Rusia a atacat Ucraina, pentru că Occidentul nu a respectat suficient interesul național al Rusiei. Ea este poate cea mai controversată numire, dar sunt o serie de numiri controversate și va trebui să vedem ce trece de Senatul american și ce nu trece.

Și ca mică ipoteză politică, aproape că strategia lui Trump este de a testa loialitatea Partidului Republican. Să nu uităm că el nu este republican de o viață, nu este un loial Partidului Republican și prin aceste numiri foarte controversate va testa, practic, să vadă cât de mult îl susține Partidul Republican în Senat sau cât de multă voință politică are Partidul Republican pentru a rezista acestor numiri care sunt controversate, dacă nu chiar problematice, unele dintre acestea.

„O veste bună pentru Ucraina”

Cât de sigure sunt aceste numiri?

Acum, din nou, sunt foarte multe speculații și aceste numiri nu sunt finale și să nu uităm că în primul mandat Trump și-a schimbat foarte des consilierii apropiați. Au fost mai mulți secretari de stat, secretari de apărare și așa mai departe. Deci și asta trebuie să avem în vedere, că este cumva un statut temporar.

Există un nume despre care s-a discutat foarte mult pe parcursul ultimei săptămâni, în special în legătură cu regiunea noastră și cu războiul din Ucraina, adică Marco Rubio, numirea pentru secretarul de stat, echivalentul funcției de ministru de externe din sistemul nostru.

Marco Rubio a votat împotriva pachetului suplimentar din acest an, acela care include ajutorul pentru Ucraina, pentru Israel și pentru Taiwan, prin urmare i s-a pus eticheta în Europa că este anti-Ucraina.

Nu este chiar așa. Marco Rubio este, între toate aceste numiri, poate cea mai bună veste pentru Ucraina. Marco Rubio a votat împotriva pachetului suplimentar deoarece considera că administrația Biden și președintele Biden nu a dezvoltat o strategie pentru a ajuta Ucraina să învingă și Rusia să fie învinsă.

Deci nu pentru că se opune ajutorului militar pentru Ucraina, ci pentru că se opune lipsei de strategie a lui Biden.

Și atunci, din valul acesta de numiri, el este poate numele cel mai încurajător pentru Ucraina, dar și pentru spațiul mai larg și pentru România.

„În prima parte a primului mandat a lucrat cu o serie de nume mari”

Dacă ar fi să comparăm cu primul mandat al lui Trump, vedem ceva diferit în desemnarea consilierilor și miniștrilor?

În primul mandat, persoanele numite în aproape toate aceste poziții - mă refer la secretarul pentru apărare, echivalentul ministrului de apărare, secretarul de stat, echivalentul ministrului de externe și consilierul pentru securitate națională, echivalentul șefului serviciilor secrete și așa mai departe - au fost schimbate în mai multe rânduri pentru că s-au certat cu Trump. S-au certat pe anumite probleme fundamentale și atunci fie și-au dat demisia, fie au fost forțați să-și dea demisia.

Trump în prima parte a primului mandat a lucrat cu o serie de nume mari, cu foarte multă experiență, specialiști foarte apreciați la nivel internațional pentru experiența și expertiză, adevărați profesioniști.

Mai toți aceștia s-au certat în mod definitiv cu Trump și, între timp, după primul mandat, au mai apărut și evenimentele din 6 ianuarie, care au făcut să se certe și mai mulți. Și atunci, în mod aproape firesc, numirile din al doilea mandat sunt oameni care nu s-au certat cu el, care au mai puțină experiență, care au o viziune mult mai apropiată de a lui Trump.

Multe dintre aceste numiri sunt interpretate drept recompense pentru ajutorul pe care l-a primit Trump în această campanie. Pe de-o parte, asemănarea este că mulți, probabil, vor fi schimbați, nu vor rezista și, pe de altă parte, testul suprem este cât de loial îi ești lui Trump, personal, nu instituției președintelui.

Cei care au mai puțină experiență, putem să anticipăm, s-ar putea foarte rapid să facă niște greșeli mari care să îi descalifice, care să-i oblige să-și dea demisia. Deci cumva aceasta este umbrela la care ne uităm în acest moment: sunt oameni care i-au fost sau îi sunt extrem de loiali personal, oameni cu viziuni care suprapun cu viziunea lui, cu politicile lui, care sunt, din punctul de vedere al multor analiști, greu de înțeles.

Avem numirea, ca exemplu, lui Robert F. Kennedy, pe funcția cea mai înaltă pe sănătate, o persoană care este sceptică vizavi de virusul COVID și care crede în ample teorii ale conspirației cu privire la industria farmaceutică, industria alimentației și așa mai departe.

„O relație de confruntare mai acută. Asta nu înseamnă război”

La ce numiri vă mai așteptați?

Mă aștept să numească persoane așa cum este Rubio, de exemplu, și cum sunt și alții care să militeze pentru o politică de confruntare cu China, în primul rând, dar și cu aliații Chinei, precum Iranul și precum Rusia.

Ce anticipați la nivel de modificare de strategie de securitate națională?

Ceea ce anticipez eu este că se va contura următoarea modificare: Trump în primul mandat a introdus termenul de Great Power Competition, competiția între marile puteri. Și acesta este practic un concept umbrelă pentru o politică ce prevede o confruntare vis-a-vis de China în mod special, care este amenințarea numărul 1 în raport cu Statele Unite conform lui Trump.

După aceea vine Iranul în Orientul Mijlociu și Rusia, în mai puțină măsură.

După aceea a venit Biden la putere, care a preluat acest concept și l-a nuanțat în forma de competiție strategică. Dacă ne uităm, de exemplu, la politicile pe China, Biden le-a mai nuanțat, dar nu a modificat abordarea, a menținut, practic, ideea că Statele Unite se află într-o competiție strategică. Ceea ce anticipez eu este că vom avea o nouă modificare aici, ca viziune strategică, cu Trump 2. Și că ne mișcăm dintr-o eră a competiției între marile puteri, într-o relație de confruntare mai acută. Asta nu înseamnă război.

În condițiile în care Statele Unite au fost foarte reticente în a se implica în conflictul din Ucraina sub Biden și Trump nu mai dorește acest război și s-a lăudat în campania electorală că a fost primul președinte de nu știu câte decenii care nu a început un război, mi-e greu să să cred că Trump va dori să înceapă un conflict direct militar cu vreo altă putere. Dimpotrivă. Cred că va face tot posibilul pentru a evita acest lucru, dar concurența va fi una mult mai acută în ceea ce privește războiul comercial, la taxe, tarife, sancțiuni posibile, embargouri. Acestea cred că vor fi instrumentele pe care și le va alege Donald Trump ca președinte al Statelor Unite pentru a interacționa cu China, Iran, posibil Rusia, dar și posibil cu actori aliați sau parteneri precum Uniunea Europeană.

Ce crezi că vor face republicanii, îi vor accepta aceste propuneri?

Sunt foarte multe speculații, în acest moment, pe această temă, din spatele ușilor închise, în rândurile republicanilor, cât și în spațiul public. Ce aud eu din partea republicanilor este că nu au suficientă voință politică pentru a se opune majorității acestor numiri. S-ar putea să se opună uneia, - Tulsi Gabbard - în mod special, din cele trei considerate cele mai problematice în acest moment în spațiul securității naționale.

Dar nu par să aibă puterea politică, ăsta ar fi termenul, sau voința politică necesară pentru a se opune puternic. Din nou, pare un test al lui Trump de loialitate. Cât de mult dorește Partidul Republican să se certe cu Donald Trump la început de mandat? Aceasta este întrebarea. Aceasta este ceea ce testează el în acest moment. Și cât de mult va accepta Partidul Republican din dorințele personale și preferințele personale ale lui Donald Trump. Și având în vedere tendințele politice din Capitoliu, pare că partidul republican nu dorește în acest moment să se certe rău de tot cu Trump la început de mandat. Ceea ce, la urmă, din punct de vedere politic, e destul de firesc.